Author: Sebastian Burduja

„Un calculator nu ia șpagă – atât e de simplu”. Cum rupem blestemul românesc: dosarul cu șină

Corupție și birocrație. Cele doua cuvinte care ne urmăresc în fiecare zi și care au ridicat o barieră uriașă între cetățean și instituțiile statului. Vorbim de ani buni despre debirocratizare și digitalizare și, deși am văzut câteva inițiative punctuale, unele doar de formă, câteva și de fond, în realitate mai avem foarte mult până la o reformă reală.

Ca parte a modernizării și eficientizării, în linie cu transformările digitale din întreaga lume, o serie de guverne caută metode prin care să îmbunătățească eficiența și transparența, prin implementarea de servicii digitale și prin îmbunătățirea interacțiunii online cu cetățenii. O analiză a World Economic Forum include un inventar remarcabil al acestor instrumente. În România, în guvernarea din ultimii 3 ani, nu am mai văzut nici măcar promisiuni ferme in acest sens – poate doar câteva cuvinte aruncate timid în spațiul public. 

Dacă există un avantaj al faptului că România este mereu cu câțiva pași în urma altor state, este acela că nu trebuie să reinventăm roata și avem mereu modele de urmat sau contraexemple care au eșuat. Sigur, nu înseamnă că există rețete universal valabile, însă întotdeauna este mai simplu decât să pleci de la zero.

Dacă ne uităm la România, constatăm că aproape toate încercările de digitalizare în sistemul public au dublat, practic, partea birocratică, fără să o reducă semnificativ, iar nota de plată a fost mai mereu exorbitantă. Și e suficient să ne gândim doar la celebrul afiș dintr-o administrație fiscală (devenit aproape banc) – „declarațiile online se depun la ghișeul 2” sau la soft-urile care aparent facilitează relația cu statul, dar pentru care trebuie să faci vreo 3 drumuri pe la diverse instituții (să depui, să iei contul, să iei parola). Sau, mai simplu spus, pentru fiecare click ai nevoie de un dosar cu șină plin cu copii legalizate.

Țări care folosesc tehnologia pentru reducerea birocrației și corupției

După cum arată și analiza World Economic Forum, noile tehnologii oferă cadrul perfect pentru a identifica și, eventual, preveni practicile de corupție, ascunse de multe ori foarte bine în spatele hârtiilor.

Aplicabilitatea acestor noi tehnologii este adesea mai eficientă în administrațiile locale. Avem multe exemple dinspre America Latină, o regiune în care corupția și birocrația au fost multă vreme în top. La 1 ianuarie 2019, Argentina a renunțat la hârtii. Mexic are un portal online cu toate informațiile bugetare publicate transparent și la zi, inclusiv contracte publice și toate investițiile în proiecte majore. De asemenea, Mexico City este primul oraș care publică online toate contractele. Aceste date, odată transparentizate, ajută și alte instituții partenere, dar și cetățenii, să monitorizeze investițiile și proiecte mari, altădată predispuse la corupție.

De asemenea, inteligența artificială și analizele predictive oferă instrumente puternice autorităților pentru a descoperi și descuraja evaziunea fiscală.

Copiii Romaniei. Un gand pentru viitor

Vorbim prea putin despre viitor. Preocupati prea mult de azi, de ce se intampla pe scena politica, in tara, cu traiul de zi cu zi, cu nimicuri si petarde aruncate de altii ca sa ocupe timpul, ne gandim din ce in ce mai putin la maine.

Romania pierde anual sute de mii de romani, pe care ii privim, de cele mai multe ori, cu cinism. Ne pleaca forta de munca, ne pleaca platitorii de taxe. Vedem doar cifre. Uitam, insa, ce este in spatele acestor statistici. O tara depopulata si imbatranita. O tara cu tot mai putini copii. Inca o tara, asadar, dar pentru cat timp?

Doar in ultimul deceniu, aproximativ 3 milioane de romani s-au mutat in strainatate, conform datelor ONU. Pe langa migratie, scaderea natalitatii este o cauza importanta a declinului demografic care afecteaza Romania.

O alta statistica ingrijoratoare: in 2019, prima zi de scoala a inceput cu cei mai putini elevi din istoria post-decembrista. Conform estimarilor Ministerului Educatiei, 2,9 milioane de elevi au inceput scoala in 2019, in comparatie cu 4,87 milioane de elevi in 1990. In 30 de ani am pierdut, practic, doua milioane de boboci la inceputul anului scolar.

De asemenea, Romania este printre tarile lumii cu cea mai redusa pondere a copiilor de 14 ani – doar 15,24%, in numarul total al populatiei, conform datelor Bancii Mondiale. Problema este una globala: pentru prima data in istorie, numarul total al persoanelor de 64 de ani l-a depasit pe cel al copiilor de pana in 5 ani (in 2018).

Declinul demografic al Romaniei nu este o problema recenta, trendul descendent a inceput in 1992 si nu s-a mai oprit. Suntem tot mai putini in fiecare an. Mai mult decat atat, un raport al Organizatiei Natiunilor Unite din 2015 estimeaza o adancire a declinului demografic in Romania, in urmatoarele decenii. Raportul spune ca populatia Romaniei va ajunge la 14,5 milioane de locuitori in anul 2050.

Tot mai multi tineri parasesc Romania

Un raport al OCDE despre diaspora romaneasca ne spune ca aproape un sfert dintre romanii care traiesc in tara si-au exprimat, in ultimii ani, dorinta de a emigra permanent. Si pentru ca situatia nu era suficient de ingrijoratoare, jumatate dintre tinerii cu varste intre 15 si 24 de ani au declarat ca intentioneaza sa paraseasca Romania.

“Procentul tinerilor romani (15-24 de ani) care intentioneaza sa emigreze este printre cele mai inalte din orice tara din regiune. In Romania, aproape jumatate (48%) dintre tineri declara ca intentioneaza sa emigreze, cu un procent mai mare decat cel inregistrat in totalul populatiei.

Aceste intentii foarte ridicate de emigrare sunt probabil legate de perspectivele de angajare a tinerilor. (…) In ansamblu, emigrarea pare a fi una dintre principalele solutii pe care tinerii le aleg sa depaseasca dificultatile economice cu care se confrunta in Romania”, se arata in raport.

Cu alte cuvinte, Romania nu ofera, in acest moment, perspective pentru tineri. Romania pierde anual sute de mii de romani, fara sa incerce nimic pentru a-i pastra acasa pe cei din tara si pentru a-i aduce inapoi pe cei care deja au plecat.

Nici macar nu trebuie sa reinventam roata. Exista, inclusiv in tarile din regiune, modele de succes care pot fi adaptate. Polonia, de exemplu, a demarat in 2007 programul “Intoarcerea acasa”, care ofera scutiri de taxe si facilitati fiscale polonezilor care voiau sa revina in tara lor.

Sigur ca intoarcerea acasa sau stoparea exodului depinde de multi alti factori, nu doar de o serie de facilitati fiscale. Romanii care au ales calea strainatatii au nevoie de perspective si de un stil de viata similar cu cel pe care il au in tarile in care traiesc. Vor sa aiba drumuri, spitale, scoli civilizate.

Vor stabilitate, predictibilitate si decenta. Un nivel demn al calitatii vietii pentru ei si pentru cei dragi lor. Vor normalitate.

Stiu ca aceste lucruri nu se pot face peste noapte, insa cu cat amanam momentul si cu cat ne lasam prinsi in alte probleme, in jocuri de culise, circ politic, negocieri si orgolii marunte, cu atat mai greu va fi sa facem din Romania o “tara ca afara”.

Romania nu mai poate astepta, pentru ca-si pierde in fiecare zi copiii si viitorul.

Avem nevoie urgenta de un pact national pentru oamenii acestei tari: pentru sustinerea intoarcerii acasa a diasporei, pentru reunirea familiilor noastre aici, acasa, pentru sustinerea natalitatii si garantarea viitorului nostru. Despre asta ar trebui sa fie dezbaterea publica in Romania, nu despre conspiratii planetare si alte snoave instrumentate abil de cei care ar vrea sa ramanem tot mai cinici, mai pasivi, mai umili si… mai putini.

Cu toate acestea, sunt increzator ca Romania va schimba, curand, macazul. Si va deveni din trenul vechi, ruginit si lent care este acum – la propriu, de doua ori mai incet decat acum 80 de ani – un tren de mare viteza, imposibil de oprit.

Un nou 10 august: (re)aprindem lumina

9 români pe oră. 200 de români în fiecare zi. 80.000 de români pe an pleacă din ţară. Aşa am început un clip video de un minut în iunie 2018, în Aeroportul Otopeni. Un video care a ajuns la peste 3,5 milioane de români, cu zeci de mii de share-uri şi comentarii.

Mi-am amintit atunci că am fost întrebat când m-am întors în România dacă am venit să sting lumina. Răspunsul meu a fost şi este: nu, am venit să o aprind. V-am spus atunci şi vă spun şi acum: veniţi acasă, dragi români de pretutindeni. România are nevoie de voi, noi toţi avem nevoie de voi. Veniţi aici nu pentru a stinge lumina, ci pentru a o aprinde – împreună.

Câteva lucruri s-au schimbat de acum un an. Au apărut statistici noi. Nu sunt 9 români pe oră, sunt 20. Nu sunt 200 de români pe zi, sunt peste 750. Nu sunt 80.000 de români pe an, sunt 200.000. Nu „dispare” un Piatra Neamţ de pe harta României în fiecare an, dispare mai mult de-un Piteşti. Un alt lucru care s-a schimbat în ultimul an este că marele bau-bau, conducătorul suprem al PSD şi-al României, e la puşcărie. Nu puţini au spus că începutul sfârşitului pentru cel care s-a crezut zeu a fost chiar 10 august.

Anumite lucruri sunt însă la fel sau au mers din rău în mai rău. Motivele românilor care pleacă sunt aceleaşi: lipsa oportunităţilor, sistemul de sănătate făcut praf, şcolile care produc 40% analfabeţi funcţionali (date oficiale aici). Lipsa de speranţă şi de încredere într-un viitor, având în vedere că prezentul e monopolizat de impostori şi de interlopi. 

Sistemul e acelaşi de acum un an. Problema n-a fost Dragnea, ci PSD-ul şi sistemul ticălos său de pomeni electorale şi cumetrii, de incompetenţă şi hoţie. El continuă cu brio sub actuala guvernare. Aşa cum în 1989 trebuia să fi dat jos comunismul, nu doar pe Ceauşescu. Sistemul comunist s-a regenerat şi se reinventează şi astăzi, cu toată pleiada lui de impostori, de indivizi fără scrupule, pe care nu-i recomandă decât greţoasa abilitate de a proslăvi „tătuci” care le mai aruncă, din când în când, câteva firmituri. Multe dintre lucrurile de bun simţ pe care românii le-au cerut pe 10 august (şi nu numai) au rămas fără răspuns.

Diaspora revine acasă pe #10august. Pentru că suntem o singură Românie şi doar aici e acasă. Pentru că în ţara asta plâng zeci de mii de case părăsite. Plâng bătrâni de care nu mai poate avea nimeni grijă, pentru că nepoţii şi copiii lor au fost forţaţi să-şi caute o pâine departe de casă. Şi plâng peste 250.000 de copii care cresc cu un dor infinit faţă de părinţii lor plecaţi la muncă în străinătate.

Şi mai e un motiv pentru care diaspora revine acasă pe 10 august. La aproape un an de atunci, nu ni s-a făcut încă dreptate. Chiar dacă un individ sau altul e la închisoare, la butoane au rămas locotenenţii lor. Ministrul de interne, responsabil pentru violenţele împotriva propriului popor din 10 august, e în funcţie şi azi. Ministrul de externe, responsabil pentru umilirea diasporei în 2014 şi în 2019, e şi el pe poziţie. Aşa ceva nu poate fi tolerat într-o ţară normală, aşa cum vrem să redevenim.

„Suntem o singură Românie şi doar aici e acasă, indiferent câţi kilometri ne despart.”

Aşa nu se mai poate. Cu toţii simţim asta. Ne-a ajuns cuţitul la os. Suntem suparăţi, suntem exasperaţi de toate deciziile proaste, de hoţiile lor, de minciunile lor şi de batjocura lor. Furia nu trebuie să devină însă violenţă, ci implicare tot mai mare în soarta României.

Desigur, unii i-au criticat pe cei care pleacă. Alţii le-au plâns de milă. Alţii i-au judecat şi condamnat fără drept de apel. Dar, de fiecare data când au avut ocazia, romanii alungaţi din ţara lor de incompetenţă, proastă guvernare şi lipsa şanselor la o viaţă decentă au demonstrat ca iubesc România necondiţionat şi sincer, chiar şi atunci când cei care conduc vremelnic România i-au aşteptat cu bâte, tunuri cu apă şi gaze lacrimogene. Au demonstrat, cu infinită înţelepciune şi răbdare, că sufletul lor e încă aici şi că îşi doresc să aibă la ce se întoarce…definitiv.

Chiar dacă pare că suntem mai săraci cu fiecare roman care pleacă, în realitate ei fac România mai bogată. Şi nu ma refer la banii pe care îi trimit în ţară, deşi ani la rândul sunt cel mai mare investitor „străin” în România. Mă refer la patriotismul, dragostea de ţară şi energia pe care ni le transmit de fiecare dată când au ocazia. 

De câte ori nu ne-au dat lacrimile văzându-i în tribune, aplaudând-o la scenă deschisă pe campioana noastră, Simona Halep? Sau la meciurile echipei de handbal feminin a României? Sau zilele acestea, pe stadioanele din Italia şi San Marino, cu prilejul campionatului european de tineret, unde Mirel Rădoi şi trupa lui fac minuni? O mare galbenă de oameni minunaţi, care poartă cu mândrie şi cu dor tricolorul, pe care l-am serbat chiar ieri. 

Românii din diaspora sunt cei care au stat ore în sir la coadă ca să voteze, în ploaie şi în vânt, fără apă sau mâncare, fără să se gândească vreo secundă să renunţe. Nu o dată, ci de două ori în 2014 şi din nou în mai 2019. Pentru ca au înţeles ca democraţia vine la pachet cu responsabilităţi, nu doar cu drepturi, şi pentru ca nu pot asista pasivi cum o gaşcă de penali îşi bate joc de ţara lor.

Românii de pretutindeni sunt cei care au scris istorie pe 10 august 2018, când au venit în număr impresionant la Bucureşti. Şi care vor veni şi pe 10 august 2019 să se manifeste paşnic şi civilizat pentru democraţie şi libertate, care nu pot exista sub o guvernare coruptă şi incompetentă. 

Cu voi, dragi români minunaţi de pretutindeni, România e bogată mereu. Chiar şi atunci când guvernanţii forţează ordonanţe de urgenţă care ne duc spre faliment, când trec legi complet lipsite de discernământ (de domeniul psihiatric, în cuvintele lui Vlad Petreanu) sau când se împrumută pe zeci de ani ca să plătească pomeni electorale şi un aparat bugetar enorm, aducător de voturi. Cu voi România e bogată pentru că voi, împreună cu românii de acasă, sunteţi şansa acestei ţări de a se vindeca. 

Mesajul meu e simplu: nu vă lăsaţi descurajaţi, nu renunţaţi la luptă şi la România, oricât de mult vă doare ce se întâmplă aici. Aşa cum s-a întâmplat şi anul trecut, vom asista din nou la un asalt împotriva voastră, împins pe aceleaşi canale de propagandă şi de aceiaşi bieţi „gornişti” care şi-au vândut principiile şi sufletul stăpânilor lor politici, pe o pungă de arginţi. Ei şi alţii ca ei, însă asta nu-i nimic nou sub soare. Sunt figuri cunoscute şi obosite de şantajişti alcoolici sau turnători demonstraţi la Securitate. 

Aceeaşi armată de propagandă activată pentru 10 august 2018 va spune din nou că românii din diaspora nu sunt bineveniţi acasă. Că n-aţi mâncat salam cu soia. Că nu aveţi niciun drept să vă daţi cu părerea despre ce se întâmplă în România. Că sunteţi cu statul paralel, că sunteţi securişti, sorosisti şi reptilieni. După mintea unora, voi, românii din diaspora, sunteţi buni doar să staţi în tribună şi să susţineţi echipa României, dar când e vorba de cum e condusă ţara…„ciocu’ mic” şi „mai bine rămâneţi acolo”.

Să nu uităm nicio secundă că în faţa pericolului capturării ţării noastre de către rămăşitele comunismului, a propagandei pe care o parte din presă o duce încă, a îngenuncherii în faţa imposturii şi prostiei, suntem datori să luptăm, cu armele legitime pe care democraţia câştigată cu sânge ni le oferă: cu vot, cu protest paşnic, cu implicare civică şi politică.  

România e a noastră, a românilor de pretutindeni. Haideţi acasă. Haideţi acasă pe 10 august, să refacem cel mai frumos moment de unitate românească din istoria recentă. Haideţi la vot. Haideţi înapoi pentru a putea duce România înainte.