23 Feb

Ce alegem pentru România: dezvoltare vs. populism

Sebastian Burduja Blog, Uncategorized
23.2.2021 11:00

Ce alegem pentru România: dezvoltare vs. populism

În 2020, mai exact pe 21 iulie, Europa și-a învins demonii dezbinării și ai populismului, a înțeles că problemele comune au nevoie de soluții comune și a ales calea solidarității. Pentru România, a fost ziua care ne-a dat nu doar acces la tratamente și vaccinuri pentru a ne face bine pe termen scurt, dar și cea mai mare șansă la dezvoltare pe termen lung.

Mai exact: 84 de miliarde de euro bani europeni, o oportunitate cu care nu ne-am întâlnit în ultimele trei decenii și, probabil, nu ne vom mai întâlni prea curând. Astfel, în 2021 și în anii ce urmează suntem condamnați să alegem singura rețetă sigură de creștere economică: investiții, investiții, investiții. 

Până mai ieri, am pierdut ani prețioși în cursa pentru dezvoltare. În timp ce în SUA se pregăteau 200 de miliarde de dolari pentru revitalizarea infrastructurii (2016), miniștrii PSD ai transporturilor spuneau public că nu doresc autostrăzi pentru că ar însemna că salariile vor crește și investitorii vor pleca în alte părți (iunie 2018).

În timp ce Polonia construia cel mai mare aeroport din Europa și Turcia cel mai mare din lume, PSD inaugura cu surle și trâmbițe cioturi de autostradă, apoi surpate, blocate sau pur și simplu ignorate (de ex., drumul expres Pitești-Craiova, autostrada Sibiu-Orăștie și multe altele).

Așa se face că în România anului 2020 unul din doi români avea toaleta în fundul curții, cinci români mureau zilnic pe șoselele patriei (dublul mediei UE), iar cel mai mare producător din România pierdea 68 de euro pentru fiecare mașină ieșită din uzină din cauza lipsei autostrăzii Pitești-Sibiu.

Din fericire, am primit (din nou) o mână salvatoare de la Europa. Banii pe care UE îi va acorda României în următorul exercițiu financiar reprezintă șansa unei transformări profunde a modelului economic românesc. Nu doar prin prisma fondurilor în sine, ci și prin reformele asumate în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), un mecanism de tipul „program for results”: vom avea acces la bani atunci când vom demonstra adoptarea reformelor asumate în cadrul PNRR.

Practic, suntem obligați să apăsăm pedala dezvoltării prin eficientizarea aparatului de stat și finanțarea proiectelor de infrastructură, în educație, sănătate, agricultură, energie, mediu. Exact acele domenii care generează salturi în dezvoltare și creștere economică sustenabilă, ceea ce ne va permite să recuperăm într-o generație distanța față de Vest. Acesta ar trebui să fie proiectul de țară.

Dezvoltarea, de la teorie la practică

Cum impulsionăm dezvoltarea României? Pe de o parte, avem modelul instituțiilor eficiente și puternice, descris în celebra carte „De ce eșuează națiunile”, care vorbește despre importanța vitală a unei largi participări a cetățeanului la procesul decizional şi o alocare echitabilă a resurselor. Teza principală a autorilor este că dezvoltarea economică și prosperitatea sunt caracteristice instituțiilor economice și politice incluzive.

„România trebuie să-și consolideze democrația și să-și întărească statul de drept pentru a genera și susține creștere economică pe termen lung, iar cadrul PNRR poate garanta tocmai aceste premise.”

Reformele dificile, îndelung amânate, dar de care avem nevoie ca de aer, pot fi accelerate tocmai sub presiunea fondurilor de dezvoltare puse la dispoziția României de la nivel european, pe modelul condiționalităților din cadrul procesului de aderare. Modelul bazat pe recompense și sancțiuni (carrots and sticks) a funcționat în România postdecembristă, iar presiunile exogene au fost factori cheie în consolidarea democrației și a economiei de piață. Despre asta am scris pe larg în prima mea carte, „Între speranță și deziluzie” (Curtea Veche, 2016).

Pe de altă parte, avem modelul unui mare economist, Indermit Gill, care arată clar că facilitarea accesului oamenilor la oportunități este condiția esențială pentru dezvoltare economică. Teoria lui, din raportul Băncii Mondiale World Development Report 2009, descrie trei factori cheie: densitatea economică (producția economică pe unitate de spațiu), distanța (mobilitatea oamenilor, bunurilor, capitalului și ideilor) și diviziunea (ușurința fluxurilor transfrontaliere de persoane, bunuri, servicii etc.).

Concluzia specialiștilor Băncii Mondiale, după studierea mai multor economii pornind de la teoria lui Gill, este că dezvoltarea economică necesită politici care sprijină urbanizarea, dezvoltarea teritorială și integrarea regională. Toate cele trei dimensiuni sunt strâns legate de sprijinirea infrastructurii prin investiții masive, care să permită tuturor cetățenilor un acces facil la servicii de bază și locuri de muncă bine plătite. 

Nu este deloc întâmplător că aceste modele se întorc la infrastructură, fie că vorbim de cea clasică (autostrăzi, căi ferate, porturi etc.), fie că privim spre viitor la tehnologii verzi și digitalizare. Așa cum nu este întâmplător că marile proiecte de infrastructură vor fi finanțate cu banii programați de UE pentru restartarea economiilor post-pandemie. 

Întrebarea cu un singur răspuns: cum dezvoltăm România?

Creșterea economică depinde doi factori: creșterea productivității și creșterea populației. România se trece printr-o criză demografică profundă, iar în acest plan soluțiile nu sunt simple și nici rapide. Dar putem face tot posibilul să asigurăm creșterea productivității individuale. Cum? Facilitând oamenilor un acces mai ușor la oportunități, fără pierdere de timp și energie pentru nevoile de bază. Așadar, trebuie să ajungă de acasă la locul de muncă într-un timp scurt, să aibă o calitate decentă a vieții, cu utilități, cu acces la servicii medicale și de educație. Adică trebuie să investim în infrastructură. 

Dacă acceptăm aceste premise, în tot contextul generat de pandemie, este greu de înțeles gradul de iresponsabilitate al unor actori din arena publică, care se întrec în promisiuni populiste pentru creșterea pensiilor și salariilor bugetarilor. România este campioana Europei la procentul dedicat protecției sociale și salariilor pentru sectorul public din totalul veniturilor colectate prin taxe și impozite: peste 95%! Din 100 de lei colectați, mai rămân doar 5 pentru investiții și alte cheltuieli. Așa nu se poate dezvolta o țară!

Bugetul intră în parlament în aceste zile, iar dezbaterile cele mai aprinse vor fi, în mod predictibil, despre pensii, beneficii sociale și salariile bugetarilor. Deja suntem în acest film. Întrebările care ar trebui să ne preocupe pe noi toți sunt, însă, altele (dacă chiar vrem să generăm creșterea economică de care avem nevoie pentru a avea salarii și pensii mai mari – nu doar pe hârtie): Care sunt reformele necesare pentru un aparat public performant, transparent și aproape de contribuabili? Ce trebuie făcut acum pentru a ne asigura că vom absorbi banii europeni într-o fereastră de oportunitate îngustă (bugetare multianuală, reforma legii achizițiilor, continuarea descentralizării pe modelul Programului Operațional Regional 2021-2027 etc.)? Care sunt proiectele de infrastructură cu adevărat prioritare și care sunt criteriile de selecție și de finanțare? Iar lista poate continua.

Partea bună este că guvernul a prezentat un proiect de buget pentru dezvoltarea României, în acord cu principiile enunțate mai sus. Sunt alocate sume record pentru investiții: 61,4 miliarde de lei, 5,5% în PIB. Guvernul condus de PNL va investi astfel cu peste 9 miliarde de lei mai mult decât în 2020, un an greu pentru economie, în care oricum investițiile au fost mai mari cu 20% (9,5 miliarde lei) față de bugetul PSD din 2019.

Altfel spus, în cel mai dificil moment economic, paradigma liberală de construcție bugetară a asigurat țării cel mai mare nivel de investiții din ultimul deceniu. Iar anul acesta sumele pentru investiții cresc și mai mult, ținta fiind ca fiecare leu din fonduri de la buget să fie susținut de încă cel puțin un leu din fonduri europene.

Partea proastă este că avem un cor tot mai mare al populiștilor în politica românească. Unii sunt extremiști, alții sunt habarnişti. Unii sunt coronasceptici, alții știu doar să redistribuie sărăcia, fără a avea nici cea mai vagă idee despre cum se dezvoltă o economie de piață.

Tot acest zgomot se va amplifica în săptămânile și lunile ce vor veni, dar mai ales în preajma alegerilor din 2024. Deja narativul „austerității” și „tăierilor” este împins pe toate canalele de unii politicieni, cu toate că bugetul pe 2021 nu taie, practic, nimic. Din contră, asigură în continuare combustibilul necesar pentru relansarea economiei românești, cu un pachet de stimulare de peste 3,8% din PIB, la care se adaugă programe bazate pe garanții de stat de peste 2,5% din PIB.

România are nevoie de maturitate în abordarea proiectelor și viziune pentru viitor. Dincolo de partizanate politice, pentru că suntem la răscrucea dezbaterilor pe seama bugetului pe 2021, fac un apel către toți colegii de arenă publică: e timpul să alegem dezvoltarea și să uităm populismul. Pentru că țara are nevoie mai mult ca oricând de lideri care se gândesc la următoarele generații, nu de politicieni care se gândesc la următoarele alegeri. 

17 Feb

Primul Vlog politic din România – Planul pentru România

Sebastian Burduja Blog, Uncategorized
17.2.2021 11:54

Primul Vlog politic din România – Planul pentru România

Sebastian Burduja, vicepreședinte al Partidului Național Liberal și deputat PNL de București, lansează primul vlog politic din România. Într-o perioadă în care conținutul video este cel mai accesat de internauți, iar încrederea tinerilor în clasa politică este la cote minime, Burduja publică, sub brandul „Planul pentru România”, primul episod dintr-un vlog care își propune să arate ce înseamnă politica românească, de la activitatea parlamentară la cea de lider de filială de partid. 

Vloggingul a devenit un fenomen care captează atenția tinerilor de toate vârste, mai ales în ultimii ani. În același timp, clasa politică se confruntă cu o lipsă acută de încredere din partea românilor. Prezența istorică scăzută de la ultimele alegeri mi-a arătat că este timpul să facem ceva pentru a recâștiga încrederea oamenilor și pentru a-i face să se îndrăgostească de politică. Sunt convins că doar iubind politica putem dezvolta România.

Soluția mea este să pun politica sub lupa opiniei publice: transparent, fără ocolișuri, fără cenzură. Românii merită și trebuie să știe cum decurg zilele unui om în arena publică, pentru că și-au pierdut de 30 de ani încrederea și răbdarea în politicieni. De câte ori am auzit expresii de tipul „toți o apă și-un pământ” sau „aici nu se mai poate face nimic”?

E timpul să schimbăm asta și nici nu e greu, dacă îndrăznim să prezentăm realitatea brută, cu bune și cu rele, cu piedici și cu reușite. Eu sunt deputat, vicepreședinte al comisiei pentru buget, finanțe și bănci din Camera Deputaților și președinte al PNL Sector 1. Voi surprinde în acest vlog aspecte din toate aceste activități, voi prezenta cum arată zilele mele de lucru, ce atribuții și responsabilități am, ce legi vin spre aprobare, ce proiecte pregătim. Le voi arăta oamenilor care mă urmăresc că în politică se poate și altfel. Și, nu în ultimul rând, vreau ca tot mai mulți oameni și mai ales tineri să înțeleagă politica și să își asume implicarea.

 

Primul episod din vlogul politic Planul pentru România poate fi urmărit pe canalul de Youtube https://youtu.be/ogcX_qYtSYA și pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/tianu.

10 Feb

Deputatul Sebastian Burduja pune „punctul pe i”: „PNL a demonstrat că este preocupat de viitorul acestei țări. PSD se remarcă doar prin manipulare, populism și promisiuni!”

Sebastian Burduja Blog, Uncategorized
10.2.2021 12:47

Deputatul Sebastian Burduja pune „punctul pe i”: „PNL a demonstrat că este preocupat de viitorul acestei țări. PSD se remarcă doar prin manipulare, populism și promisiuni!”

Domnule Sebastian Burduja, ca tânăr politician și deputat aflat la primul mandat, cât de acută considerați că este nevoia de reformare a clasei politice din România?

După prezența foarte slabă de la ultimele alegeri și surpriza intrării unui partid extremist în Parlamentul României, nu există moment mai potrivit și necesar pentru reforma clasei politice. Populismul și forțele anti-democratice pot fi învinse doar prin implicare, seriozitate și simț de răspundere. Trebuie ca noi toți, actorii de pe scena politică, să facem un pas în spate de la scandalurile zilnice și să găsim modul prin care să ne întoarcem spre cetățeni. Să găsim canale de dialog permanent cu cei pe care îi reprezentăm și să realizăm că niciun act de guvernare, oricât de performant ar fi, nu are rezultate imediate în viața românilor. Că victoriile politice vremelnice nu ajută copiii care merg la culcare flămânzi. Un copil din zece în România rurală este astăzi în această situație disperată.

Nu fac o pledoarie pentru sloganuri de tipul „oameni noi în politică”. Ultimii ani ne-au arătat tuturor suficient de mulți oameni noi cu metehne vechi și suficienți oameni vechi cu bune intenții, rezultate și experiență. Nu cred în etichete. Cred, însă, că putem avea mai puțini politicieni și mai mulți oameni politici. Reforma despre care vorbim trebuie să înceapă urgent, dacă nu vrem să avem surprize și mai mari la alegerile din 2024 – mai ales că va fi un an cu 4 rânduri de alegeri.

Modelul pe care îl propun, din experiența proprie și din bunele practici ale unor democrații consolidate, este bazat pe cinci tipuri de resurse – am scris pe larg despre acest concept în cartea mea „Planul pentru România”, publicată la editura Litera:

-Oameni – cea mai importantă resursă a unui partid. Orice structură politică trebuie să fie permanent preocupată de atragerea de noi membri și de valorificarea celor existenți. O atenție deosebită trebuie acordată orga­ni­zațiilor de stu­denți și de tineret, care trebuie să devină adevărate pe­piniere de viitori lideri.

-Finanţare – nicăieri în lume nu se poate face politică fără finanțare. Obiectivul unui par­tid modern ar trebui să fie eficientizarea la maxim a cheltuielilor, iar soluțiile sunt multiple: de la sedii virtuale la implicarea mai multor voluntari printr-o politică de resurse umane motivantă. Și cât mai puține fonduri de la bugetul de stat.

-Idei – partidele trebuie să ofere platforme deschise pentru generarea de politici publice de impact. Trebuie să lucrăm cu partenerii externi, cu fundații și institute afiliate partidelor occidentale, de la care să învățăm cum se organizează sesiuni de lucru cu experți, întâlniri cu alegători, forumuri, dezbateri.

-Organizare – Un partid modern în România tre­buie să înțeleagă dictonul all politics is local (politica adevărată se face la nivel local). Altfel spus, trebuie construit de jos în sus și nu invers. Fiecare comunitate are nevoie de o viziune de dezvoltare și în fiecare comunitate există vectori de opi­nie dornici să definească această direcție.

-Comunicarea – trebuie să evolueze către un model axat pe nevoile oamenilor. Cheia este una singură: o legătură per­ma­nentă cu cetățenii, prin toate canalele disponibile – de la live-uri din teren la sesiuni de Q&A (întrebări & răs­pun­suri), mese rotunde, adunări cetățenești în cartiere, newsletter periodic și multe altele.

“Parlamentul trebuie să iasă din paradigma legilor strâmbe pentru clienți fideli de partid și să intre în normalitate!”

Putem vorbi, astăzi, de un Parlament diferit față de cel dintre 2016 și 2020, controlat de PSD, ALDE și Pro România?

Fără îndoială. Avem o majoritate de centru-dreapta, avem PSD în opoziție și avem toate premisele să creștem o coaliție sănătoasă care să aibă ca principal obiectiv dezvoltarea României. Parlamentul trebuie să iasă din paradigma legilor strâmbe pentru clienți fideli de partid și să intre în normalitate – legi drepte pentru toți românii.

Am încredere că vom reuși să punem interesul României deasupra agendei de partid, și mă refer inclusiv la partidele de opoziție, ca sa putem face în acești trei ani fără alegeri reformele profunde de care România are nevoie și care nu mai pot fi amânate încă patru ani: de la reforma constituțională la cea administrativ-teritorială. Pentru acestea este nevoie de consens politic, de un nou Pact.

Care sunt gândurile și, mai ales, proiectele deputatului PNL, Sebastian Burduja, la început de mandat în Legislativ?

Am câteva proiecte prioritare. Pe primul l-am depus deja, „legea anti-chiul”, care crește de 10 ori sancțiunea pentru o absență nemotivată a unui parlamentar, de la 1% la 10% din indemnizația lunară.

Un alt proiect este unul de suflet, dar care atinge un subiect important și foarte puțin abordat în România. Prin legea SuperEroi – mentorat pentru copiii cu părinți plecați în diaspora – voi propune implementarea de programe pentru toți copiii care cresc singuri acasă, cu părinți plecați la muncă în străinătate, printr-un parteneriat între școli, inspectorate școlare, Ministerul Educației (pe de o parte) și asociații și ONG-uri de profil (pe de altă parte). Deja am depus, în prima zi de activitate în Parlament, o întrebare adresată Ministrului Sănătății pentru a vedea care este situația la zi a copiilor aflați în această situație. Cele mai recente date sunt din 2017, publicate de Salvați Copiii, care indică peste 250.000 de copii rămași singuri acasă (Salvați Copiii, 2017).

Studiile de specialitate arată riscurile grave la care sunt expuși acești copii: abandon școlar, dezvoltare psihosocială deficitară (sentiment de abandon, autoizolare, lipsa comunicării cu cei în grija cărora au rămas), infracționalitate (mai ales în cazul adolescenților lăsați fără supraveghere), precum și acces deficitar la servicii de bază (sănătate, educație, cultură etc.). Prin proiectul de lege vom implementa conceptul de mentorat la nivel național pentru acești copiii, pentru a le asigura tuturor un start egal în viață, acces la serviciile de bază și sprijinul de care au nevoie.

Mai am și alte proiecte vizează reforma administrativă, mai exact sprijinirea dezvoltării zonelor metropolitane, înăsprirea pedepselor pentru traficul de persoane, precum și încurajarea lecturii sau modificarea legislației pentru încurajarea întoarcerii acasă a românilor din diaspora.

Pentru toate acestea și nu numai, gândurile mele se leagă de modul în care voi derula toate activitățile mele de parlamentar: transparență maximă, dialog permanent cu cetățenii, soluții serioase. Am pregătit câteva inițiative și proiecte în acest sens, la care lucrez chiar în această perioadă.

„ În 2020 am alocat către investiții cea mai mare sumă din ultimul deceniu”

Care este, până la urmă, diferența dintre modul de a face politică, la nivel guvernamental, instituțional și administrativ, între PNL și PSD?

Într-o singură propoziție ar suna așa: PNL dă românilor undițe, PSD le-a dat pești. Mai extins, cred că cea mai importantă diferență este cea legată de modul în care ne raportăm la cea mai importantă resursă a acestei țări: oamenii. La toate nivelurile, PSD se remarcă prin manipulare, populism, promisiuni din pixul unor politicieni și favoruri pentru clientela de partid.

PNL a demonstrat deja că este preocupat de viitorul acestei țări, de investiții și proiecte care să genereze un nivel de trai mai bun în mod real și sustenabil. Nu uitați că în 2020 am alocat către investiții cea mai mare sumă din ultimul deceniu, în ciuda pandemiei de coronavirus: peste 53 de miliarde de lei. Și ca să îl parafrazez pe unul dintre mentorii mei de la Harvard, profesorul Steve Jarding, PSD se gândește doar la următoarele alegeri, PNL se gândește la următoarele generații.

“Românii s-au săturat de jocuri de putere și bătălii de orgolii”

În ciuda unei pandemii necruțătoare, cum credeți că va răspunde uriașelor așteptări ale românilor, Guvernul Cîțu, în contextul în care vorbim de o coaliție formată din trei partide? Va prima interesul național în dauna unor inerente orgolii, interese și mize de partid?

Indiferent de zumzetul din spațiul public, de micile neînțelegeri sau contraziceri (de altfel firești, cred eu, într-o coaliție cu partide cu viziuni diferite), la finalul zilei interesul național trebuie să primeze. Și sunt convins că așa va fi. Am încredere în colegii mei din Partidul Național Liberal că vor gestiona cu responsabilitate și diplomație toate provocările inerente din perioada următoare și îmi pun speranța că toți partenerii de coaliție vor înțelege că misiunea noastră, acordată de români prin vot, depășește mici orgolii și mize politice.

Mai mult decât atât, românii s-au săturat de jocuri de putere și bătălii de orgolii. Cu atât mai mult pentru că trăim vremuri complicate, avem mare nevoie de un mesaj de unitate și acesta trebuie să vină dinspre clasa politică.

„Președintele Iohannis a jucat excelent cartea de mediator”

Cât de important a fost rolul jucat de președintele Iohannis în diminuarea consecințelor pandemiei?

Fără îndoială, președintele a jucat un rol vital. Un avantaj a fost faptul că, pentru prima dată, a avut un guvern cu care a putut dialoga, cu care împărtășește valori comune și aceleași obiective: salvarea vieților românilor și a locurilor lor de muncă. Președintele a jucat excelent cartea de mediator, a intervenit când a fost nevoie și a urmărit constant fiecare mișcare făcută de România în contextul pandemiei. Nu în ultimul rând, o victorie majoră sunt negocierile de la Bruxelles, în urma cărora România va primi 84 miliarde de euro fonduri nerambursabile și împrumuturi de la UE, bani pentru a susține revenirea post-pandemie și efortul de coeziune.

Pe lângă aceste sume, trebuie să menționez trei victorii mari obținute de România sub bagheta președintelui Iohannis:

-România a reușit menținerea nivelului de co-finanțare aplicabil în actualul exercițiu financiar, în ciuda presiunilor major de a crește acest nivel.

-România a reușit păstrarea regulii n+3 de dezangajare automată a fondurilor de coeziune.

-România a cerut și a obținut o flexibilitate mai mare pentru transferul între fonduri, de până la 20%, precum și reguli favorabile privind concentrarea tematică, mai ales pentru regiunile slab dezvoltate.

„Urmează patru ani de construcție, în care vom guverna țara în mod profesionist”

Se anunță patru ani grei pentru PNL, ca principal partid al Coaliției. Credeți că partidul va reuși să rămână, în contextul unei opoziții agresive marca PSD, la un scor bun în sondajele de opinie?

De la PSD nu mă aștept decât la o opoziție bazată pe minciuni și manipulare, ca și până acum. Mult circ și lamentări, acuzații nefondate și neconstructive. Românii s-au săturat de acest mod toxic de a face politică și au nevoie de fapte. În plus, urmează patru ani de construcție, în care vom guverna țara în mod profesionist la toate nivelurile și sunt sigur că românii vor putea sa compare și să vadă diferențele între fapte și vorbe. Prin urmare, nu cred ca opoziția PSD ne va eroda scorul politic. Din contră, se vor auto-sabota și vor marca în propria poartă, după cum au făcut-o recent și cu fantasmagoricul buget „paralel”, în care au reușit să inventeze sacul fără fund din care să crească tot – și pensii, și beneficii sociale, și investiții. Ridicol și trist.

„Nu avem nicio scuză dacă peste patru ani nu reușim să ne apropiem cu câțiva pași mari de România la care visăm cu toții”

Unde vedeți România, peste patru ani, domnule Sebastian Burduja? Și ca o întrebare adiacentă: unde vă doriți să vedeți România peste patru ani?

Evoc marea personalitate a liderului liberal Dimitrie Sturdza, care concluziona în urma unor mari reforme, la finalul secolului XIX: „națiunea a căpătat încredere în sine însăși și în guvernul său național…forțele vitale ale poporului, care zăceau lâncezind, au reînviat”. După aproape un secol și jumătate, România trebuie să se apropie din nou de acest ideal, șansa fiind tot o guvernare liberală.

Așadar, România de peste patru ani trebuie să fie reformată in profunzime, de la administrația publică la sistemul de educație, de la spitale la programe de asistență socială și, desigur, marile proiecte de infrastructură. Deși toate acestea par lucruri spuse de prea multe ori și cu precădere în campaniile electorale, trebuie să vedem și să înțelegem contextul unic. Avem șansa sa primim în următorii ani, de la UE, fonduri la un nivel fără precedent – și, probabil, fără egal în anii ciclurile financiare multianuale viitoare.

Alocarea României pentru politica de coeziune este cu 7% mai mare față de cea din actualul exercițiu bugetar, iar politica de coeziune permite continuarea și finalizarea investițiilor majore în infrastructura conectivă, în domeniul sanitar, în educație. Adică exact ceea ce ne lipsește și ne ține în loc cel mai mult azi. Așadar, este o oportunitate fără precedent să facem saltul în dezvoltare de care țara are nevoie. Nu avem nicio scuză dacă peste patru ani nu reușim să ne apropiem cu câțiva pași mari de România la care visăm cu toții.

“Planul pentru România – Șapte revoluții intelectuale pentru o țară în care vrem să rămânem” are toate șansele sa fie bestseller pe piața românească de carte”

Recent ați lansat volumul “Planul pentru România – Șapte revoluții intelectuale pentru o țară în care vrem să rămânem”. Cum a fost el primit și ce mesaj ați vrut să dați prin intermediul acestuia?

Cartea a fost primită cu foarte multă deschidere si interes, având toate șansele sa fie bestseller pe piața românească de carte. Asta este o performanță care mă onorează și mă obligă, mai ales pentru ca vorbim despre o carte tehnică, pe teme socio-politice complexe. În același timp, este o carte scrisă cu suflet, o colecție de gânduri mai vechi și mai noi: de la ceea ce am învățat la Harvard, Stanford și Banca Mondială, până la lumina speranțelor și bezna deznădejdilor din ultimii ani, după întoarcerea acasă. Am împletit idei concrete, pragmatice, cu bucăți din sufletul meu, asumate, având conștiința împăcată că nu am nedreptățit pe nimeni și, de câte ori am avut ocazia, am prezentat soluțiile de care avem nevoie, nu doar problemele de care ne-am săturat cu toții.

Mesajul cărții este că putem construi România în care vrem să rămânem și că este momentul să ne desprindem din eternul „nu se poate”. Așa că pentru fiecare cititor am aceeași provocare: să citească rândurile cu mintea deschisă și să reziste tentației de a gândi că aceste lucruri nu vor fi vreodată posibile în România. Vă asigur că sunt și că le vom înfăptui împreună, iar visul va deveni realitate: o țară din care nimeni să nu mai plece și în care toți cei  plecați să se întoarcă acasă.

Sper ca această carte să pună bazele unui dialog, să fie conturul unui plan de țară, să fie fundația unei noi mișcări: cea fără resemnare, fără blazare și fără scepticism. Doar cu încredere, înțelepciune și unitate, pentru România de mâine.

03 Feb

Liderul PNL Sector 1, Sebastian Burduja, revoltat de comportamentul primarului Clotilde Armand: „Nu credeam ca astfel de manifestări sunt posibile în anul 2021!”

Sebastian Burduja Blog, Uncategorized
3.2.2021 21:21

Liderul PNL Sector 1, Sebastian Burduja, revoltat de comportamentul primarului Clotilde Armand: „Nu credeam ca astfel de manifestări sunt posibile în anul 2021!”

Liderul PNL Sector 1, Sebastian Burduja, s-a declarat siderat de comportamentul actualului primar al Sectorului 1, Clotilde Armand. „Spre deosebire de PSD, noi vrem transparență – totala. Iar cetățenii trebuie sa stie adevarul si sa judece singuri”, a precizat Burduja, care, în context, a opinat că „nu credea ca astfel de manifestări sunt posibile în anul 2021, de la un primar care a câștigat alegerile într-un parteneriat”.

Reacția liderului liberalilor din sectorul 1 spune, până la urmă, totul despre primarul Clotilde Armand. Și despre modul în care aceasta înțelege să-și respecte partenerii din Consiliul Local, legalitatea și cetățenii din sector. Din păcate, Clotilde Armand continuă să recidiveze…

„Sunt pur si simplu siderat. Nu am crezut ca putem trai asemenea momente in România anului 2021. Pentru cei care reproșează ca “spălam rufe in public”, va spun atat: acestea sunt chestiuni de interes PUBLIC. Spre deosebire de PSD, noi vrem transparență – totala. Iar cetățenii trebuie sa stie adevarul si sa judece singuri.

În ședința de Consiliu Local “de îndata” de la sectorul 1 (convocată de urgenta fara sa existe nicio urgenta), inca in desfășurare, la punctul despre situația școlilor in prag de redeschidere, adăugat pe ordinea de zi la propunerea consilierilor PNL (asta ar fi fost singura urgenta reala!), primarul Armand a iesit din sală. Ca sa scrie o postare pe Facebook. Stiti cum a raspuns celor 10 intrebari legitime pe care PNL i le-a adresat public? Exact cum v-am scris de acum doua ore: ca “USL trăiește la sectorul 1”. Zero argumente, zero răspunsuri. Atât de mult ii pasa de școlile din sector ca a hotărât sa iasă din sala si sa arunce cu neadevăruri pe Facebook. La fel a făcut si la ședinta de joi.

Dar asta nu e tot. A mai făcut ceva. A dat buzna in biroul viceprimarului PNL, aflat in ședinta de Consiliu, ca sa anunte consilierii acestuia ca da afara din primărie viceprimarul PNL si staff-ul ei. Vor fi mutați în altă clădire si au la dispoziție…seara aceasta sa se mute.

De ce asemenea gesturi? Pentru ca viceprimarul PNL, impreuna cu colegii liberali, a îndrăznit să nu fie de acord cu fiecare punct de pe ordinea de zi (de altfel, PNL a votat pentru la punctul legat de spitale si a avut permanent o abordare constructiva si decenta). Pacatul este ca echipa PNL a avut “tupeul” sa puna întrebări dificile si sa ridice probleme delicate despre proiectele de pe ordinea de zi. Si despre halucinantele întâmplări de la ADP, dezvăluite de presă in cursul zilei de azi. Dupa ce a revenit in ședinta de consiliu, explicația primarului Armand a fost aceasta: „v-am facut o concesie cu acel birou, dar mi-am dat seama ca nu apreciati această concesie”. Judecati dumneavoastră.

Nu credeam ca astfel de manifestări sunt posibile în anul 2021, de la un primar care a câștigat alegerile într-un parteneriat. Eram convins că pedepsele pentru nesupunere sunt doar file de istorie din vremuri de tristă amintire…

O zi tristă pentru comunitatea noastra, pentru administrația locală din sectorul 1 si pentru democrația României. Țara asta merita mult mai mult.

PS In context, va rog sa citiți acest articol. Este incredibil ca astfel de lucruri s-au petrecut in primăria sectorului 1. Doamna primar nu a raspuns la niciuna dintre dovezile prezentate, a schimbat de fiecare data subiectul: https://www.gandul.ro/…/exclusiv-camarila-lui-clotide…”, a precizat, pe pagina sa de Facebook, liderul PNL Sector 1, Sebastian Burduja.

02 Feb

Pledoarie pentru unitate

Sebastian Burduja Blog
2.2.2021 14:40

Pledoarie pentru unitate

Suntem mai dezbinați ca oricând. Aceste este adevărul dur de la care încep această pledoarie pentru unitate. O pledoarie onestă, într-un timp asaltat de prea multe etichete și prejudecăți. Ultimii ani și în special pandemia au creat prăpăstii prea adânci între noi. Și uităm prea des sensul cuvântului împreună. 

Este tentant să dăm vina pe pandemie. Pe ingratul termen „distanțare socială”, care ne-a invadat viața, newsfeed-ul și neuronii. De fapt, dacă e cineva de vină, suntem noi, cei care am înțeles greșit sensul acestui termen. Invocăm, în special în preajma sărbătorilor naționale, cuvintele înaintașilor noștri, care au muncit și s-au sacrificat pentru a ne oferi o Românie unită. Dar România unită și mare, moștenirea lor pentru noi, se face tot mai mică sub apăsarea dorului milioanelor de români alungați din interiorul granițelor fizice. Români împrăștiați în lumea largă, cu gândul acasă și inima bătând românește, dar care nu se grăbesc înapoi acasă. Dintr-un milion de motive. 

Și România mare se face și mai mică sub războiul etichetelor. Suntem împărțiți în categorii, cu etichete la vedere, cu verdicte irevocabile. Pro-vacciniști sau anti-vacciniști. Coronasceptici. Spălați pe creier. Anti-sistem. Oamenii sistemului. Securiști. Progresiști. Marxiști. Și alte variațiuni pe aceleași teme. Etichetele au rolul lor: ne plasează interlocutorii într-o căsuță, fără drept de apel, punându-le la îndoială opiniile, argumentele și logica cu un simplu cuvânt sau gând aruncat în grabă. O scurtătură convenabilă, într-o lume prea grăbită și prea învrăjbită să mai dezbată așezat fondul, nu formele. 

Pe fondul pandemiei, al amplorii luate de fenomenele de tip fake-news, deep fake și al rețelelor sociale, sunt din ce în ce mai vizibili și vocali adepții teoriilor conspirației. Sunt cei care propovăduiesc cu bună știință informații eronate, incendiare, spectaculoase (din goana după atenție sau audiență, sau din alte motive) și cei tentați să-i creadă. Sau măcar să ia în considerare. 

O explicație științifică argumentată despre succesul teoriilor conspirației în vremuri de criză o dă prof. univ. dr. Daniel David, profesor de ştiinţe cognitive clinice și rector al Universitatea Babeş-Bolyai, într-un interviu recent. Explicație care ar trebui să ne dea de gândit și să ne ajute să ne gândim de două ori înainte să lipim o etichetă cu ușurință: „Oamenii pe bună dreptate își pun tot felul de întrebări, iar știința nu poate răspunde la toate întrebările, că de aia știința e dezvoltare continuă. Numai că oamenii nu au această înțelegere, dar au așteptări. Când pun întrebarea, așteaptă imediat răspunsul. Și atunci când știința nu poate să răspundă, mintea umană are dificultăți să tolereze incertitudinea și lipsa de răspuns și atunci apelează la alte explicații, care, de cele mai multe ori, sunt pseudo-explicații. Atunci când nivelul de analfabetism funcțional e atât de ridicat în țară, asta favorizează pseudo-cunoașterea și pseudo-știința. Atunci când, înainte de pandemie, am antrenat în spațiul public vrăjitori, astrologi, horoscopiști și i-am dus în prime time și i-am pus să vorbească despre probleme economice și politice, n-am făcut decât să le dăm credibilitate, astfel încât ei acum se exprimă și despre pandemie, despre boală, despre virus și așa mai departe”. 

Politica, unealtă a unității sau a dezbinării?
„Divide et impera” – „dezbină și cucerește”. Un mix de tactici (politice, militare, economice) de câștigare și menținere a puterii prin divizarea populației în grupuri mai mici, care sunt împiedicate să se unească și să devină, astfel, pericole la adresa celor care încearcă să le domine.

Polarizarea societății a fost și este o consecință a modului de a face politică – nu doar în România. De la farul democrației lumii, Statele Unite ale Americii, am văzut în ultimii ani retorică și politici clare și sistematice care au dezbinat constant, împărțind societatea în grupuri și curente. Și nu este doar exemplul Americii. În cartea „Mintea moralistă. De ce ne dezbină politica și religia”, profesorul Jonathan Haidt explică teoria conform căreia judecățile noastre morale sunt, de multe ori, rezultatul instinctelor și nu al rațiunii. Aceeași carte explică, din perspectivă politică, faptul că este posibil ca fiecare dintre părțile implicare într-un conflict sau dezbatere să aibă dreptate. 

Vom reuși să depășim instinctele și să aplicăm mai mult rațiunea, în aceste vremuri complicate, în care ne împărțim în curente și tabere? Avem nevoie de un impuls din zona politică? Un semnal important primim de la noul președinte al SUA, care nu are un mandat ușor, venind într-un context de polarizare extremă a societății, cu o pandemie care a ucis mai mulți americani decât Al Doilea Război Mondial, cu multiple probleme economice și sociale, dar și o nevoie majoră de echilibru. În discursul său de învestitură, Biden a subliniat o realitate pe care noi, clasa politică, evităm să o verbalizăm: „Pentru a depăşi aceste provocări, a ne vindeca sufletul şi a asigura viitorul Americii avem nevoie de mai mult decât cuvinte. Este nevoie de lucrul cel mai greu de obţinut într-o democraţie: de unitate”.

„Noi, cei care am ales – de bunăvoie și nesiliți de nimeni – să facem politică, avem datoria morală, față de cetățenii în slujba cărora suntem și față de înaintașii a căror moștenire o ducem pe umeri, să găsim soluțiile. Să găsim rapid calea de a transforma dezbinarea în unitate, de a opri războiul mocnit din societate. Iar Biden pare că a găsit soluția: „Fără unitate nu există pace, nu există progres. Numai amărăciune și furie. Trebuie să punem capăt acestui război care aruncă roşul împotriva albastrului, ruralul împotriva urbanului, conservatorul împotriva liberalului. Putem face acest lucru – dacă ne deschidem sufletele în loc să ne împietrim inimile”. 

La fel putem spune și despre scena politică dâmbovițeană. Partidele de la guvernare, în opoziție cu populismul de stânga, care și-a demonstrat limitele în perioada de tristă amintire 2017-2019, dar și cu cel de extremă dreaptă, mai nou și mai perfid, sunt condamnate să reușească în misiunea de a livra rezultate pentru milioanele de români care le așteaptă de trei decenii. Și nu o pot face decât acceptând că valorile care le-au adus împreună sunt mult mai importante decât orgoliile care le dezbină. Nimic nu se poate fără unitate. 

Aceasta ar trebui să fie noua retorică de final de pandemie și de început de eră post-pandemie. După purtați mască și păstrați distanța socială, e momentul pentru „purtați mască, păstrați distanța socială și deschideți-vă sufletele și mințile”. 

Împlinim curând un an de restricții pe care nu ni le-am fi imaginat vreodată, cu transformări care păreau imposibil de acomodat în viețile noastre confortabile. Am petrecut sărbători în izolare, ne-am schimbat obiceiurile de consum și de petrecere a timpului liber, am învățat un altfel de normalitate. Ne plângem pierderile, ne trăim dorurile, ne bucurăm că suntem sănătoși. 

Cumva, fiecare în felul lui, distanțați, dar uniți de aceste vremuri complicate, supraviețuim împreună o pandemie despre care vom povesti nepoților. Și avem șansa, poate unică, să ne reinventăm, să ieșim mai buni, mai toleranți și mai uniți din aceste încercări, să lipim mai puține etichete noi și le dezlipim pe cele vechi.

22 Jan

Un principiu nenegociabil pentru mine și echipa PNL Sector 1!

Sebastian Burduja Blog
22.1.2021 13:08

Un principiu nenegociabil pentru mine și echipa PNL Sector 1!

Cea mai mare capcană care este întinsă, abil, românilor, de peste 30 de ani, este uriașa diversiune potrivit căreia “toate partidele sunt la fel”. Că nu contează partidul, candidatul, omul din spatele candidatului. Că în ciuda votului nostru, după fiecare ciclu de alegeri, va fi la fel de rău. Oricare ar fi opțiunea noastră.

De prea mulți ani visăm la o clasă politică reformată, la tineri bine pregătiți, cu viziune, soluții și putere de muncă care să facă diferența, pentru fiecare dintre noi, în Parlamentul României. Tocmai din acest motiv votul din 6 decembrie devine extrem de important.

A venit timpul ca în Parlament să fie votați oameni competenți, dedicați interesului național, care sunt capabili să miște lucrurile în direcția cea bună.

Tânărul lider al PNL Sector 1, Sebastian Burduja, fost secretarul de stat la Ministerul Finanțelor, este (doar) unul dintre tinerii deputați liberali care prin pregătirea, viziunea și dăruirea lor pot schimba, radical, fața unui Parlament compromis și pot pune umărul la modernizarea României.

Mai mult, decizia lui Sebastian Burduja de a informa cetățenii în privința planurilor/proiectelor pe care le va iniția în Parlament este salutară și reprezintă, până la urmă, o dovadă de transparență și respect față de alegători. Un demers care ar trebui urmat de cât mai mulți candidați.

“Politică pentru oameni. Un principiu nenegociabil pentru mine si echipa PNL Sector 1.

Vă aștept să discutăm despre problemele comunității și ale dumneavoastră, vineri, intre 13.00 și 15.00, la audiențele săptămânale. Pentru a respecta condițiile impuse de pandemie si vremurile pe care le trăim, vă rog să vă programați la 0753983613 sau [email protected]”.

21 Jan

De la America First la America (re)unită. Mizele pentru România

Sebastian Burduja Blog
21.1.2021 11:06

De la America First la America (re)unită. Mizele pentru România

Joe Biden este oficial al 46-lea Președinte al Statelor Unite ale Americii. Așa cum ne-a obișnuit, America a ieșit mai puternică din această criză. Preluarea puterii de către noua administrație a reușit, democrația a rezistat. Datorită unor oameni curajoși precum Mike Pence (de altfel, aceștia sunt cei care rămân în istorie), dar și a părinților fondatori, autorii constituției americane, care au prevăzut acum câteva secole inclusiv scenarii de tipul unei tranziții belicoase.

Mandatul lui Biden începe cu așteptări uriașe, într-o Americă dezbinată și zdruncinată de pandemie și criza economică. Iar șansa României de a se adapta rapid la noile repere, de a continua și chiar începe noi proiecte în cadrul parteneriatului strategic nu poate fi lăsată la voia întâmplării. Cum arată noua Americă și care va fi locul nostru?

Finalul „America First”?

Aceasta NU ESTE America. Așa a început anul 2021 pentru democrația din SUA și din toată planeta, când evenimentele de la Washington șocau o lume întreagă. Acele ore complicate erau finalul apoteotic al erei Trump și prevesteau nevoia acută de un nou început pentru întreaga lume liberă, dar și șansa Americii de a se trezi până nu va fi fost prea târziu. Din fericire, cutremurul a durat puțin și nu a avut replici majore. Fix două săptămâni mai târziu, în ziua învestirii noului președinte american, dinspre Capitoliu a strălucit lumina speranței, pe care toată lumea liberă a primit-o cu bucurie. Aceasta ESTE America.

„Dacă vom reuşi, nu va fi din cauza a ceea ce avem, ci a ceea ce suntem; reuşita noastră se va datora nu lucrurilor pe care le avem, ci acelora în care credem”, spunea președintele american  Lyndon B. Johnson. Reușita acestor zile a fost posibilă pentru că americanii nu au încetat să creadă în democrație. Iar cel mai bun exemplu în acest sens este Mike Pence, vicepreședintele republican care a salvat democrația în America.

Pence a demonstrat că este fidel valorilor democratice, nu unui partid sau unui om, refuzând să blocheze certificarea în Congres a victoriei lui Biden, deși în trecut a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai președintelui Trump. Mai mult, Mike Pence a asigurat o tranziție lină către vicepreședintele ales, Kamala Harris, arătând decența și profesionalismul de care era atâta nevoie.

America (re)unită

Despre moștenirea lui Trump s-a scris suficient. Cu bune și cu rele, mandatul său s-a încheiat nefericit, cu o pată pe care istoria nu o va ierta foarte curând. Și într-o societate americană dezbinată, într-o Americă suferindă și o lume întreagă în război cu inamici mai vechi și mai noi, așteptările privind administrația Biden sunt incredibil de mari.

Cel de-al 46-lea președinte al SUA vine într-un context de polarizare, cu o pandemie care a ucis mai mulți americani decât au pierit în Al Doilea Război Mondial, cu o economie care se clatină și probleme sociale profunde, cum este cazul celor peste 10 milioane de șomeri. Dar și o nevoie acută de echilibru, de regăsire, de coeziune.

Într-un material fascinant publicat de Harvard Business School, mai mulți profesori au prezentat propriile așteptări pentru noua administrație, alături de sfaturi de leadership. Iar ideile nu sunt deloc puține. De la restabilirea echilibrului, la rezolvarea unor probleme majore ale SUA și ale omenirii, de la resetarea economiei și societății, Joe Biden și Kamala Harris nu vor avea o misiune ușoară.

America dezbinată, despre care toată lumea vorbește astăzi, are nevoie rapidă de vindecare. Din fericire, noua administrație a vorbit în campanie despre ceea ce se va demonstra o armă perfectă în bătălia pentru unitate: idealismul tinerilor. Dacă noii conducători ai lumii libere îi vor lăsa pe tineri să preia frâiele, dacă vor reuși să construiască programe care să îi implice pe aceștia în proiecte comunitare și în idealuri naționale, unitatea poate redeveni o valoare solidă a societății americane. Și un model pentru restul lumii.

Discursul Președintelui Biden de după depunerea jurământului a fost, totodată, o lecție de leadership. Biden a spus fix ceea ce America avea nevoie să audă: că va fi președintele tuturor, că e timpul unității, că politica nu trebuie să fie un război necivilizat permanent („an uncivil war”), că Statele Unite trebuie să redevină un exemplu pentru toate democrațiile. Rămâne să treacă la fapte. Noul președinte are experiența, tactul și inteligența necesare să readucă energiile americane împreună, fără a lăsa pe nimeni în urmă.

Rolul și locul României în noua ecuație 

Relația României cu SUA este excelentă, dar are premise să se dezvolte mai departe. Pe cât de bine am conlucrat cu administrațiile republicane, pe atât de mult ne-au susținut și democrații: parteneriatul strategic semnat în 1997, urmat de vizita lui Bill Clinton, amplasarea scutului antirachetă în administrația Obama, consolidarea flancului estic al NATO prin sponsorizarea celor trei baze aeriene (de la Kogălniceanu, de la Marea Neagră și de la Turda), tot în vremea lui Obama. În plus, Joe Biden a venit de trei ori în vizite oficiale: 1999 (ca senator), 2009 și 2014 (ca vicepreședinte). Nimic nu este întâmplător.

Dintre direcțiile prevăzute în parteneriatul strategic cu SUA, am văzut progrese majore pe zona economică, unde chiar anul trecut România a semnat cu EXIM US  un memorandum de înțelegere pentru o componentă de finanțare de 7 miliarde de dolari pentru proiecte energetice. Un pas important care ne permite să avem avem tehnologie și expertiză americană atât pentru reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, cât și pentru retehnologizarea Unității 1, care a creat și cadrul unei ample cooperări între România și SUA în domeniul nuclear civil.

Premise și oportunități noi există și în alte sectoare cheie. România poate avea foarte multe de câștigat la un capitol unde suntem mult în urmă – educația de nivel universitar și cercetarea. Un capitol la care America rămâne necontestata campioană mondială.

Avem nevoie de inovare, pentru a genera productivitate și creștere economică, iar SUA ne poate transfera know-how, idei și capital. De altfel, Biden mizează pe acest avantaj și are de gând (cel puțin așa a promis în campanie) să exploateze la maxim capacitatea, resursele și mințile luminate. România nu mai are niciun motiv să aștepte și trebuie să dezvolte rapid parteneriate care să aducă infuzie de tehnologii și să folosească cea mai de preț materie pe care o are, acasă și în diaspora: materia cenușie.

Despre România inovatoare am scris aici, dar și în cartea Planul pentru România (editura Litera, 2020), SUA fiind unul dintre cele mai importante modele. În ultimii 50 de ani, sub umbrela Pentagonului a funcționat Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA), cu cel mai consistent portofoliu de invenții din istoria omenirii. Alături de alte modele de succes și pornind de la o realitate incontestabilă, aceea că resursa umană este principalul avantaj comparativ al României, este momentul să conștientizăm că inovarea este singura soluție pentru a face un salt în dezvoltare și pentru a recupera rapid decalajul față de economiile avansate.

Și tot la capitolul oameni, mai putem exploata o linie care până acum a fost practic ignorată: comunitatea de români din SUA. O comunitate de elită, cu oameni educați, cu parcursuri academice și profesionale de top, vectori care pot deveni o rețea serioasă de lobby a României în SUA (și, de ce nu, și invers).

Așadar, trecutul și prezentul sunt de partea noastră în relația cu SUA. Și pentru că partea cea mai bună a viitorului este că vine în fiecare zi, după cum spunea Abraham Lincoln, e șansa noastră să facem din fiecare zi un viitor mai bun. Să începem.

25 Oct

Vremea cetăţenilor nu trece niciodată

Sebastian Burduja Blog
25.10.2020 11:56

Vremea cetăţenilor nu trece niciodată

S-a vorbit mult pe tema votului de acum câteva zile din Parlament pentru alegerea preşedintelui Consiliului Legislativ. Odioasă nominalizarea din partea partidului care controlează Parlamentul, asta este cert. Şireată distragerea atenţiei publice înspre zona PNL-USR, când de fapt subiectul esenţial era că partidul care l-a propus pe Iordache nu se reformează decât de formă, cu o spoială ieftină, de ochii lumii. Pe cine să mai păcălească?

Mie unuia întreaga dezbatere mi-a amintit de un demers pe care l-am iniţiat în 2015 – iniţiativa cetăţenească i74 pentru vot la vedere în Parlamentul României. A fost, în fapt, prima iniţiativă cetăţenească pentru consolidarea democraţiei româneşti după 1990. Mă bucur că efortul nostru de atunci a inspirat, ulterior, iniţiative de tipul „fără penali”, pe care, de altfel, le-am susţinut fără echivoc. Aici veţi regăsi textul prin care am anunţat atunci lansarea i74, împreună cu colegii din Fundaţia CAESAR. Iar aici este clipul video explicativ prin care făceam apel pentru semnături.

Sigur, primul sentiment a fost de regret: cinci ani mai târziu şi vorbim despre aceleaşi lucruri esenţiale pentru o democraţie care se vrea a fi matură. Dar mi-am amintit şi de vorbele lui Constantin Noica: „ Aici e încă totul de făcut”. Mai valabil astăzi decât oricând. 

Votul prin care Florin Iordache, autorul infamei OUG 13, cea care a scos în stradă sute de mii de români dornici să apere democraţia, a devenit preşedinte al Consiliului Legislativ (deocamdată) ne arată clar câtă nevoie este de alegeri parlamentare pe 6 decembrie, de ce trebuie să scăpăm ţara de această majoritate toxică, dar mai ales de ce este nevoie de vot transparent în Parlamentul României. 

Într-adevăr, spre finalul anului 2015, fundaţia CAESAR a lansat campania naţională i74, care viza strângerea a peste 100.000 de semnături din întreaga ţară pentru o iniţiativă legislativă cetăţenească, în baza Art. 74 din Constituţia României (de unde şi numele iniţiativei). Votul la vedere era una dintre prevederile acestei iniţiative, sub deviza „Parlament pentru cetăţeni”. Spuneam atunci că transparenţa este o valoare fundamentală a unui sistem democratic, la toate nivelurile, pentru ca permite electoratului să evalueze în mod direct şi constant activitatea celor pe care îi mandatează prin vot, responsabilizându-i să cântărească bine fiecare decizie. Nimic mai adevărat.

Astăzi, opinia publică asistă la un ping-pong în explicaţii şi declaraţii. Nici nu are sens să mai intru în detalii, ştiţi prea bine la ce mă refer. Nu ar fi mai simplu şi mai transparent dacă nu ar mai exista vot secret, ci doar la vedere? Pot doar să îmi imaginez cum ar fi arătat astăzi lucrurile dacă am fi reuşit în 2015 să strângem cele 100.000 de semnături necesare pentru a propune modificarea legii statutului parlamentarilor, prin eliminarea votului secret. Am strâns atunci numai aproximativ 20.000 de semnături. Pe de-o parte, pentru că am dus muncă de pionierat, românii nefiind pe atunci obişnuiţi să semneze în stradă pentru chestiuni civico-politice. Pe de altă parte, pentru că ne-au lipsit resursele unui partid. i74 a rămas, însă, un demers onest şi necesar, după cum se demonstrează şi după cinci ani de zile. 

Dacă am fi reuşit atunci să introducem votul la vedere în Parlamentul României, probabil că mulţi senatori sau deputaţi s-ar fi gândit de două ori înainte să voteze legi strâmbe, să dea beneficii clientelei proprii sau să propună legi care să dinamiteze bugetul ţării, doar de dragul voturilor sau a popularităţii. Şi sigur s-ar fi gândit de mai multe ori înainte să voteze într-o funcţie atât de importantă un exponent al unei clase politice care a fost la un pas să distrugă democraţia românească. 

Şi poate că cetăţenii s-ar fi simţit reprezentaţi cu adevărat, nu păcăliţi la nesfârşit. Astăzi, mai puţin de 1 român din zece are încredere în Parlament. Sunt sigur că această statistică tristă ar fi arătat altfel. 

Vorbim de reforme, vorbim de înnoirea clasei politice. Unii mai mult ca alţii. Unii oneşti, alţii demagogi. Dar, revenind la cuvintele lui Noica, pentru că aici e încă totul de făcut, să începem cu ce nu s-a făcut încă. Iar votul la vedere ar fi cel mai important semnal că, după trei decenii de ceaţă a tranziţiei, democraţia românească investeşte serios în relaţia dintre cetăţeni şi cei care îi reprezintă, nu doar în relaţiile dintre politicieni şi grupuri (sau grupări) de interese. 

Spuneam, în 2015, că este #vremeacetatenilor. Iar astăzi spun că vremea cetăţenilor nu trece niciodată, decât dacă alegem să ne resemnăm şi să ne blocăm în deziluzii. E timpul faptelor.


12 Oct

Scrisoare pentru cei 3.180 de primari aleși din toată țara

Sebastian Burduja Blog
12.10.2020 11:49

Scrisoare pentru cei 3.180 de primari aleși din toată țara

Românii și-au ales primarii: cei pe mâna cărora va fi destinul comunității lor în următorii patru ani. După o campanie complicată, cu restricții și provocări de toate felurile, și o zi a votului cu multe tensiuni, avem 3.180 de primari noi sau realeși care își vor prelua foarte curând atribuțiile și vor avea în mâini, la propriu și la figurat, soarta celor în slujba cărora sunt. 

Recomandările din această scrisoare sunt un mix de idei pe care le-am acumulat în experiența profesională de la Banca Mondială, alături de colegii mei de acolo, cu gânduri de cetățean și de om politic implicat în viața cetății.

N-am pretins niciodată că aș deține adevărul absolut. Dar cele de mai jos pot fi un punct de plecare, fără partizanat politic, mai ales pentru primarii aflați la un început de drum nou. Cu o singură condiție: să înțeleagă că politica nu este despre politicieni, ci despre cetățeni. Deci să-și slujească semenii și nimic mai mult, în fiecare clipă.

Doamnă Primar, Domnule Primar,

Felicitări dar… sper că nu ați deschis deja șampania. Greul abia de-acum începe, iar speranțele celor care v-au ales – și, poate, și ale celor care nu v-au ales – sunt crucea pe care trebuie să o purtați întreg mandatul. Nu-i dezamăgiți, pentru că au fost de prea multe ori păcăliți.

De unde puteți începe

Orice construcție solidă are nevoie de o temelie pe măsură. Ca să fiți un primar bun, trebuie să înțelegeți de la bun început ce așteptări au oamenii de la reprezentantul lor. Sper că știți deja nevoile și dorințele lor din campanie, direct de la firul ierbii, din discuțiile cu ei. Nu le uitați, pentru că ele vă vor da direcția, chiar și în momentele cele mai grele.

Nu vă închideți într-un turn de fildeș, pentru că veți pierde rapid busola. Mergeți pe stradă așa cum ați mers – sper – și în campanie. Luați-vă timp să auziți și mai ales să ascultați vocea comunității. Puteți face la început de mandat o consultare publică, în care să chemați cetățenii să se exprime cu privire la nevoile și prioritățile lor, și să-și asume răspunderea. Până la urmă, vorbim aici despre un contract cu două părți: ales și cetățeni.

Dincolo de asta, vă recomand cu încredere datele culese de Barometrul Urban – Calitatea Vieții în Orașele din România, realizat de Banca Mondială. O primă lectură obligatorie pentru orice primar, nou sau reales.

Astăzi, mai mult ca oricând, oamenii au nevoie de lideri care să se gândească la următoarele generații, nu de politicieni care să se gândească la următoarele alegeri. Tocmai de aceea, este vital să continuați proiectele bune începute (dacă sunt fezabile), chiar dacă le-a început principalul competitor politic, dar și să fie demarate proiecte mature, serioase, cu documentații tehnice pregătite temeinic sau cu finanțări de la Uniunea Europeană deja aprobate. Zecile de miliarde de euro care vin spre România în perioada 2021-2027 pot fi atrase, cu o condiție: să fie direcționate spre proiecte de impact, gata să fie finanțate.

Tot la capitolul lecturi utile, Banca Mondială a făcut și o listă cu toate proiectele incluse în strategiile urbane disponibile, care, în raport cu nevoile cetățenilor, ar trebui să ghideze primele decizii ale primăriilor în noul mandat.

Un primar bun nu are orgoliu și nu reinventează roata. Folosiți cu încredere modelele de succes deja validate, chiar la noi în România. De exemplu, reforma poliției locale sau salvarea sistemului de termoficare după modelul Bolojan-Oradea. Sau strategia de atragere a investitorilor străini, de la Ioan Popa (Reșița) citire.

Sau cultura de parteneriat pe modelul Clujului. Rețeta de succes a lui Emil Boc este că întreabă comunitatea ce își dorește,  ascultă ce spun oamenii și îi capacitează să se implice în viitorul urbei – fie că fac parte din mediul privat, din mediul academic, sau din societatea civilă. Viitorul ține de implicarea întregii comunități, în care primarul este în primul rând un facilitator. Iar un astfel de parteneriat trebuie să înceapă din secunda 0.

Ce puteți face pe termen mediu și lung

În primul rând, plecați de la premisa că sunteți în campanie zi de zi, pe tot parcursul mandatului. Primarii de succes ai României au comunicat direct și permanent cu cetățenii. Nu a trecut săptămână fără să anunțe cel puțin un proiect nou început sau finalizat. Nu au luat pauză din a construi, nu au găsit motive de amânare. Nu exista rețetă mai bună de succes decât pasiune pentru ceea ce faceți și enorm de multă munca. Pentru inspirație și energie bună, un super-reportaj cu o zi din viața Primarului Oradiei, Ilie Bolojan.

În al doilea rând, pregătiți strategia locală (dacă există deja, mai mult ca sigur trebuie actualizată). Acest document este vital pentru atragerea de fonduri europene în exercițiul financiar 2021-2027 și setează prioritățile pe termen mediu și lung pentru oraș. Începerea noului exercițiu coincide perfect cu noile mandate de aleși locali, fiind o ocazie unică pentru a gândi viitorul fiecărei comunități în parte.

Nu ezitați să căutaţi și să aduceți aproape cei mai buni oameni pe care vă puteți permite să îi cooptați. Veți avea surpriza să găsiți foarte mulți experți care nu vor vrea să fie plătiți regește, ci doar să contribuie la binele comunității lor. La Cluj, de exemplu, Emil Boc are o armată de experți dispuși sa lucreze pro-bono. Transformați cetățenii în agenți de dezvoltare. Ei pot promova comunitatea ca destinație pentru turism sau pentru investitori și se pot implica în schimbarea la față a fiecărui loc în parte (termoizolări, plantări de copaci, flori și gazon, curățenie generală etc).

Pe termen mai lung, o doză mare de curaj vă va prinde bine. Plecați de la nevoia de a coagula comunitatea în jurul unor proiecte ambițioase. Păstrând proporțiile, comunitatea moldoveană s-a coagulat în jurul proiectului autostrăzii Moldova, iar cei ce vor cuceri definitiv inima moldovenilor sunt cei care vor livra acest proiect strategic.

Raportul ”România metropolitană”

Raportul „Romania metropolitană” include un set de proiecte mari pentru zonele urbane funcționale ale Bucureştiului și ale celor 40 reședințe de județ. Aceste proiecte au fost identificate și ierarhizate de administrațiile locale și județene, ținând cont și de preferințele cetățenilor. Ele pot fi repere de urmat pe termen mediu și lung.

De asemenea, trasați bornele morale de care comunitatea dumneavoastră are atâta nevoie. Vaclav Havel, ultimul președinte al Cehoslovaciei și primul președinte al Republicii Cehe, a inspirat o națiune și o lume prin exemplu personal. Cehii sunt acum, din păcate, conduși de un politician controversat, care folosește cu succes politica urii. În aceeași notă, oamenii care l-au votat cu două mâini pe Gheorghe Funar acum niște ani sunt inspirați acum să fie mai deschiși cu vecinii lor de către un lider ce inspiră și transmite valori pozitive.

Dincolo de proiecte, de asfalt și de betoane, un primar trebuie să fie un exemplu de comportament pentru toți cei pe care îi reprezintă. Un etalon de implicare, moralitate și curaj.

În final, dar la fel de important: visați și asumați-vă visuri înalte. Așa cum mi-a spus cândva unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai României: „mizele mici fac oameni mici, mizele mari fac oameni mari”. Fiți oameni de stat în deplinul sens al cuvântului: credeți până la capăt în puterea comunității de a se vindeca de relele trecutului și de a schimba în bine o lume întreagă.

Nu uitați nicio secundă că la final, când veți trage linie, va conta dacă ați lăsat în urmă mai mult decât ați luat de la viață. Acum aveți oportunitatea unică să faceți bine din poziția de reprezentant al comunității. Primari sunteți cu toții, dar câți dintre dumneavoastră veți fi lideri?

E timpul faptelor.

PS – Dacă nu citiți nimic altceva, dar vreți să aprofundați cele de mai sus, vă rog să citiți acest „Îndrumar pentru Primari”. E o comoară, prea puțin cunoscută. Merită să-l tipăriți și să-l puneți pe biroul dumneavoastră, nu ca să adune praful, ci ca să fie răsfoit zilnic.

24 Aug

Planul pentru România. Pilonul 4: România sigură

Sebastian Burduja Blog
24.8.2020 11:47

Planul pentru România. Pilonul 4: România sigură

Când mă gândesc la viitor, primul concept care îmi vine în minte este siguranța. Un viitor sigur. O lume sigură. O țară sigură. Nu (doar) din punct de vedere al apărării naționale, ci și prin prisma modului în care trăim, muncim, evoluăm. O economie sigură.

Toate acestea au nevoie de un plan. Am pus temelia Planului pentru România chiar în primul articol din această serie. O temelie care stă pe trei elemente nenegociabile: deschidere, democrație, responsabilitate. Am continuat, pe larg, cu pilonii acestei construcții: inovare, conectivitate, sustenabilitate. În episodul de astăzi voi detalia ultimul pilon al acestei construcții: România sigură.

Conceptul de resilience nu a fost niciodată mai relevant ca în aceste vremuri, în care economiile de pe întreaga planetă caută un punct de sprijin după unda de șoc sistemic provocată de pandemia de coronavirus. În limba română nu există o traducere exactă, ci mai degrabă o combinație între adaptabilitate, rezistență și protecționism. Dincolo de traduceri sau interpretări, un lucru este clar: trebuie să ne securizăm economia. Să o transformăm într-una solidă, care protejează și susține sectoarele strategice, pregătită pentru orice situație și care generează producție cu valoare mare adăugată (deci investește în educație și inovare endogenă).

În teoria de specialitate, securitatea economică se referă la capacitatea de a face față șocurilor externe și interne – de la crize economice globale la embargouri sau blocaje în lanțurile de aprovizionare. Le-am simțit pe toate în ultimele luni, pe propria piele, când am conștientizat ce înseamnă un stat dependent de importuri în alimentație, sănătate și alte domenii cheie. Și am înțeles cât de important este să reducem această dependență. Totul în trei cuvinte esențiale, mai relevante ca oricând în ultimele trei decenii: prin noi înșine.

Desigur, securitatea economică vine la pachet cu o doză de protecționism. Sunt un adept al pieței libere și deschise, dar înainte de a respinge complet această idee, haideți să o definim mai bine. Mulți ne gândim la instrumente care nu au legătură cu democrația, globalizarea sau liberalismul: protejarea piețelor și companiilor autohtone de capitalul străin, de exemplu. Nu despre asta este vorba. Recent, o excelentă analiză publicată de The Atlantic, a lansat conceptul de protecționism inteligent. Acela în care suntem deschiși peste granițe și puternici în interiorul lor.

Ca să închid discuția teoretică, este important de menționat că noțiunea de resilience a câștigat teren în ultimii ani, încă dinainte de criza provocată de pandemie, drept concept esențial în formularea politicilor economice. Deloc surprinzător, având în vedere succesiunea crizelor din ultimele decenii, dar și dificultatea economiilor (chiar și a celor puternice) de a evita șocurile economice. Așadar, întrebarea nu este cum să le evităm, ci mai degrabă cum să le gestionăm.

România în context

Pandemia de Covid-19 a generat incertitudine în economia globală, pe măsură ce toate țările au căutat și încă mai caută soluții să stopeze răspândirea virusului și să identifice măsuri monetare și fiscale pentru a stabiliza piețele. Pe scurt, să salveze vieți și joburi. Pe termen mediu și lung, însă, discuția despre revenirea economiilor depinde de capacitatea lor de adaptare.

Este suficient să aruncăm o privire peste Global Resilience Index 2019, un indicator calculat de compania de asigurări FM Global, ce ia în considerare factori precum riscurile politice și economice, guvernanța corporativă, transparența sau stabilitatea lanțurilor de aprovizionare. Dacă adăugăm și reacțiile imediate ale acestor țări la corona-criză, putem identifica economiile care vor face față mai bine acestei unde de șoc și își vor reveni mai rapid.

Topul țărilor cu cele mai rezistente economii din lume: Norvegia, Elveția, Danemarca, Germania și Suedia. Top 10 este completat de Finlanda, Luxemburg, Austria și două zone din SUA – statele sudice și regiunea centrală.

Norvegia se menține pe primul loc în acest clasament, în ciuda pandemiei, datorită productivității economice ridicate, a mediului politic stabil, corupției reduse și riscurilor scăzute de calamități naturale. În ciuda dependenței istorice de veniturile din industria de petrol și gaze, Norvegia investește masiv în reducerea emisiilor de carbon și are, în acest moment, cea mai amplă rețea de stații de încărcare pentru vehicule electrice din Europa. Deși pe medie țara este pe primul loc, are și o vulnerabilitate: la riscuri cibernetice a obținut doar 83 de puncte din 100. Nimeni nu e perfect.

În indicele citat mai sus, România stă mai bine decât ne-am fi așteptat: locul 38 (din 130 de țări). Suntem depunctați la capitolul productivitate, unde avem un scor de doar 20, precum și la controlul corupției sau calitatea infrastructurii. Și lanțurile de aprovizionare manifestă un grad de dependență ridicat. Avem, așadar, multe de îmbunătățit. Cunoaștem păcatele tradiționale ale economiei românești. Să le luăm însă pe rând, din perspectiva paradigmei „România sigură”.

Siguranță alimentară

Agricultura este domeniul în care avem o tradiție de secole și o nevoie acută de infrastructură pentru irigații și lanțuri viabile de la producător la consumatorul final. În paralel, sunt o serie de teme pe agenda europeană pe care nu le putem ignora: agricultură sustenabilă, tehnologizare, digitalizare (România este printre semnatarii declarației europene pentru digitalizarea agriculturii).

Conform unei analize a Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială, deficitul comercial cu produse alimentare s-a dublat în ultimii cinci ani, ajungând la 4,3 miliarde de euro. Balanța comercială cu produse agroalimentare a devenit o vulnerabilitate importantă, cu un posibil potențial sistemic, din cauza relației strânse dintre deteriorarea deficitului de cont curent și declanșarea unei crize financiare, dar și a necesității asigurării securității alimentare, mai ales după ce lockdown-ul declanșat de pandemie ne-a arătat ce consecințe poate avea dependența de importuri.

Pentru schimbarea acestei situații, același Comitet a propus un set de soluții, cu impact bugetar redus, dar în linie cu agenda europeană a sectorului agroalimentar, care alocă bugete tot mai consistente pentru digitalizare, dezvoltare inovativă și protejarea mediului. Una dintre aceste propuneri se referă la programe pentru stimularea sustenabilității climatice în sectorul agroalimentar. În acest moment, agricultura din România este în topul sectoarelor economice care emit cele mai multe gaze de seră din UE. Mai mult decât atât, suprafața agricolă ecologică a României este de 2,4% din total (la nivelul anului 2018), în creștere față de 1,93% în 2015, dar încă mult sub media Uniunii, care a fost de 7,5% în același an.

Avem nevoie rapid de strategii pentru promovarea produselor românești de calitate, în paralel cu susținerea și dezvoltarea schemelor de certificare. În loc să facem aceste lucruri, ne-am concentrat în ultimele decenii pe dezvoltarea capacităților de producție, fără să investim în infrastructură sau să le corelăm cu nevoile reale din piață. Așa am ajuns să exportăm roșii, dar să importăm pastă de tomate. Sau să trimitem grâu peste granițe ca să aducem înapoi aluat congelat de pâine sau patiserie.

Datele sunt clare și dureroase. Avem un deficit comercial masiv – și în creștere – pentru produsele agroalimentare, mai ales în raport cu câteva state: Germania (360 milioane EUR pentru primele patru luni din 2020, creștere deficit cu 11.1% comparat cu 2019 anualizat); Ungaria (328 mil. EUR pentru perioada 01-04.2020, creștere deficit cu 12.5% comparat cu 2019 anualizat); Polonia (237 mil. EUR pentru perioada 01-04 2020, creștere deficit cu 1.5% comparat cu 2019 anualizat); Olanda (146 mil. EUR pentru perioada 01-04 2020, creștere deficit cu 100% comparat cu 2019 anualizat); Belgia (95 mil EUR pentru perioada 01-04 2020, creștere deficit cu 31% comparat cu 2019 anualizat).

La nivelul anului 2016, aveam cea mai mare pondere a populației care lucrează în agricultură: 23%. Adică aproape 1 din 4 români din forța de muncă activă. În comparație, în Bulgaria 17,5% din populația angajată este în agricultură, iar în Grecia sau Polonia doar 10%. La nivelul UE, 9,7 milioane de oameni lucrează în domeniu, însemnând 4,2%.

O altă temă majoră este tehnologizarea amplă a sectorului agroalimentar, ce va beneficia de fonduri importante din bugetul comunitar. Nevoia este mai mult decât evidentă: doar 1% dintre firmele românești din sectorul agroalimentar folosesc roboți industriali. În Suedia, de exemplu, procentul este de 31%. Dar, așa cum am punctat mai sus, în capitolul despre România inovatoare, avem resurse pentru a face acest salt digital. Și avem destule minți luminate care să contribuie.

O mare problemă a sectorului agricol este fragmentarea excesivă a terenurilor – cea mai ridicată din UE. În ultimele trei decenii, cei mai mulți producători au fugit de orice formă de asociere. Fantomele trecutului bântuiau inclusiv generațiile care nu au trăit vremurile colectivizării. Orice logică de business dispărea în fața acelor traume, astfel că mulți fermieri români au preferat să rateze programe europene cu bani gratis pentru reabilitarea sistemelor de irigații decât să intre în asocieri.

Acum, în vremea coronavirusului, în foarte multe zone din țară, mici producători care până mai ieri erau vecini de tarabă la piață au început să împartă platforme online și experiențe noi. Este clar ca digitalizarea poate acoperi răni vechi și poate aduce la aceeași masă companii mici. La nivelul anului 2020, peste 33.000 de companii activează în sectorul agroalimentar din România. Trebuie să identificăm rapid firmele campion din domeniu și să găsim variante pentru a le stimula.

Granturile pentru tineri agricultori sau fermieri, incluse deja în Planul Național de Relansare Economică, programele de finanțare și încurajare a agriculturii ecologice, precum și retehnologizarea pot rezolva și criza depopulării din mediul rural, mai ales în contextul repatrierii românilor din diaspora. Se adaugă la acestea prioritățile din pilonul II al Planului pentru România, respectiv România conectată – investițiile în infrastructura de legătură dintre rural și urban sunt vitale pentru a reuși dezvoltarea tuturor regiunilor din țară.

Securitate energetică

În energie găsim alt paradox: suntem dependenți de importuri, deși avem în teorie unele dintre cele mai consistente resurse din Uniunea Europeană. Datele Eurostat ne spun că România are a doua rezervă de gaz din UE, dar consumatorii industriali plătesc printre cele mai scumpe gaze din regiune – mai exact locul al șaselea în topul prețurilor. Nu este de mirare că industria petrochimică, cel mai mare consumator de gaz, este în prăpastie.

Totuși, România are resurse pentru asigurarea securității energetice și poate deveni furnizor regional de securitate energetică. Sună ambițios, dar aceste obiective se pot realiza printr-un program coerent de investiții publice, fără lovituri sub centură date sectorului de diverse ordonanțe sau legi date de necunoscători. Mai țineți minte OUG 114/2018? Vă asigur că sectorul energetic nu o s-o uite prea curând.

În acest moment, prioritatea este și trebuie să rămână valorificarea potențialului, prin investiții masive în infrastructura de importanță strategică, creșterea ponderii de energie curată, a procentelor de energie verzi, stocarea la scară largă a energiei electrice. Toate cu susținerea Pactului Ecologic European (Green Deal). În același timp, întregul lanț energetic are nevoie de investiții uriașe, care să facă față noului model de sistem promovat la nivel european. De la producție la distribuție prin rețele inteligente și stocare, prioritățile sunt numeroase. Și nu mai pot aștepta.

În Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021-2030, România și-a asumat o serie de măsuri care să sprijine îndeplinirea obiectivelor din domeniul securității energetice, concentrate pe diversificarea surselor de energie și reducerea dependenței energetice:

  • Implementarea cu celeritate a cadrului legal necesar deciziilor finale de investiție în exploatarea resurselor de gaze naturale din zona Mării Negre;
  • Adoptarea Programului de decarbonizare propus de Complexul Energetic Oltenia, principalul producător de energie electrică pe bază de cărbune – cu scopul de a asigura o tranziție sustenabilă către o producție de energie electrică cu emisii reduse de carbon;
  • Diversificarea surselor de uraniu pentru Nuclearelectrica;
  • Prelungirea duratei de operare (reactoarele 1 și 2) și construcția de capacități noi nucleare (reactoarele 3 și 4);
  • Dezvoltarea de noi capacități pe SRE (surse regenerabile de energie) și integrarea cu alte piețe din regiune, precum și promovarea utilizării hidrogenului;
  • Dezvoltarea/optimizarea infrastructurii existente a rețelelor de energie electrică și gaze naturale, cu impact pozitiv asupra capacității de preluare a energiei produse din surse regenerabile și asupra nivelului de interconectivitate;
  • Dezvoltarea capacităților de stocare.

În același document, România clarifică și obiectivul asumat privind nivelul de interconectivitate a rețelelor electrice de transport, care va atinge cel puțin 15,4% în 2030, pe baza unui calendar de progres a proiectelor actuale și preconizate, administrat de operatorul de transport și sistem al energiei electrice.

Un lucru este cert: sectorul energetic din România are nevoie de un volum uriaș de investiții, pe tot lanțul, dar și de reformarea pieței de energie electrică și gaze naturale, pentru a putea face față unui model nou. Avem nevoie de capacități energetice eficiente și tehnologii inovatoare. Valoarea investițiilor programate în Sistemul Energetic Național pentru perioada 2020 – 2025 este estimată la 12,48 miliarde de euro, la care se adaugă proiectele de dezvoltare din sectorul

de transport, precum și proiectele de investiții ale companiilor energetice în capacități noi de producție și de exploatare.

Industrie autohtonă (re)inventată

În ceea ce privește industria, suntem într-un moment de cotitură. Datele publicate de Eurostat în februarie 2020 arătau că industria din România a avut în decembrie 2019 cea mai mare cădere din UE – 8,9%. Industria are o pondere importantă și în deficitul comercial. În primele cinci luni ale anului 2020, acest deficit a fost de 7,34 miliarde euro. Dacă ne uităm pe grupele de produse, vedem că cele mai mari deficite comerciale se înregistrează pe segmentele alimente şi animale vii (1 miliard euro), combustibili minerali, lubrifianți şi materiale derivate (1 miliard euro), mărfuri manufacturate (1,9 miliarde euro) şi mai ales produse chimice (3,6 miliarde euro) în perioada ianuarie-mai 2020.

Stimularea domeniilor cu cele mai mari găuri în deficit se poate face în diferite moduri. Unul dintre ele poate fi schema de ajutor de stat 807/2014 derulată de Ministerul Finanțelor Publice și recent îmbunătățită semnificativ (despre asta cu alt prilej), în care statul finanțează până la 50% din investiția într-un proiect greenfield sau în noi linii de producție ale unor companii deja active. De la lansarea schemei până în prezent, cei mai mulți bani au mers către industria automotive (2,5 miliarde lei), dar și către domenii mai timide la export: industria alimentară cu 463 milioane lei sau producția de carton și hârtie – 402 milioane lei.

Însă, așa cum Marin Pana puncta într-o analiză foarte bună, adevărata problemă a economiei românești este că nu producem la un nivel tehnologic avansat și în cantitățile necesare bunuri de capital și diverse alte bunuri, incluse la categoria mare „aprovizionări industriale nespecificate în altă parte”, în care rolul major este jucat de produsele industriei chimice.

Corona-criza nu ne-a ajutat deloc la acest capitol, din contră. Conform datelor INS, în aprilie 2020, industria a înre­gistrat cel mai puternic declin anual al ultimilor 10 ani. Producţia industrială românească s-a diminuat cu 38,4% în aprilie 2020 faţă de aprilie 2019, iar industria prelu­cră­toare a scăzut cu 45%. În principal din cauza blocajelor generate de pandemie, a opririi sau reducerii activității, dar și a dependenței de zona euro, în care industria a scăzut cu 28% în aceeași lună.

Industria românească a pierdut ani importanți imediat după revoluție, când neputința, neștiința și incapacitatea de adaptare la economia liberă au pus pe butuci sute de fabrici și platforme. Așa am ajuns în situația în care exportăm fier vechi și importăm oțel beton. Exportăm lemn și importăm mobilă. Suntem un furnizor important de componente auto, dar încă mai avem de crescut la producția de mașini.

Suntem acum între două extreme. Cea cu voci nostalgice după epoca de aur și cea cu voci care spun că totul era oricum un morman de fiare (una dintre aceste voci, mereu reinventată, candidează pe lista de consilieri locali la Primăria Generală din partea PSD în anul de grație 2020, în România tuturor posibilităților). În mod evident, adevărul e undeva la mijloc. Probabil cea mai mare problemă a multor platforme industriale a fost tocmai scara investițiilor și faptul că s-a mizat prea mult pe dimensiune și prea puțin pe adaptabilitatea la schimbările din economie.

De pildă, platforma chimică de la Săvinești asigura traiul pentru o treime din populația municipiului Piatra Neamț, în anii comunistului. Se produceau fire și fibre sintetice, îngrășăminte chimice, exista un institut de cercetare de elită și un parc industrial foarte bine dezvoltat. Impactul social era, de asemenea, uriaș. Peste 20.000 de nemțeni, cea mai mare parte din municipiu, lucrau aici zilnic și făceau naveta cu ajutorul unei linii de troleibuz extraurbane, probabil singura la nivelul țării. În anii 90 a început vânzarea pe bucăți. Fibrex a fost cumpărată de al treilea producător mondial de fire şi fibre sintetice, care a concediat mii de angajați și a reușit să își elimine concurentul român, de altfel singurul producător integrat din domeniu.

Pentru reinventarea industriei românești nu trebuie să visăm la fabrici și uzine întinse peste sute de hectare. Vremurile s-au schimbat. Există noi tehnologii, cum ar fi mini-combinatele siderurgice (minimills), mult mai ușor de adaptat. Statul nu trebuie să intervină brutal, ci inteligent, sprijinind acele domenii industriale unde România are un avantaj comparativ prin resursele materiale și umane pe care le deține. Pe lângă schemele de ajutor de stat pentru investiții noi, un instrument esențial este Fondul Român de Investiții (FRI), anunțat deja în Planul Reclădim România. FRI ar putea astfel intra ca acționar în proiecte de investiții în domeniul industrial, inclusiv sau mai ales în acele domenii care sunt excluse de la ajutor de stat, prin regulile de nivel european (siderurgia este doar un exemplu).

România sigură, prin noi înșine

Agricultură, energie, industrie: iată fundamentele României sigure. Nu mai putem invoca scuza că nu suntem lăsați. Europa și lumea întreagă – de bine, de rău – marșează pe ideea de economii naționale și regionale puternice. Decuplarea față de Asia este un obiectiv major enunțat clar și de la Washington, și de la Bruxelles. România trebuie să știe să profite de această conjunctură, pe principiul simplu „mai mult Vest, mai puțin Est”.

Rândurile de mai sus nu sunt o pledoarie pentru izolaționism, protecționism sau o Românie închisă. Dar nu cred că cineva se mai îndoiește că trebuie să construim urgent o economie românească puternică, autonomă, capabilă să-și susțină sectoarele strategice. Cu atât mai mult cu cât alte state de pe piața unică europeană știu să-și joace foarte bine cărțile, cunosc instrumentele specifice pentru protejarea intereselor lor și susțin în mod activ companiile care contribuie cu idei, proiecte și fonduri la dezvoltarea economiilor autohtone.

În 1905, economistul Vintilă I.C. Brătianu, ulterior primar al Capitalei, ministru de finanțe și prim-ministru, publica un text devenit celebru, sub titlul „ Prin noi înşine”, exprimând „convingerea nestrămutată că prin noi înşine putem să ne dezvoltăm pe toate căile”. Adaptată vremurilor noastre, România sigură este o alegere care ne va da încredere în forțele proprii și ne va permite să trecem peste crizele actuale și viitoare pe propriile noastre forțe.

Asta înseamnă de fapt o construcție trainică, peste generații. Parafrazând discursul Regelui Mihai I din 2011, în fața camerelor reunite ale Parlamentului, probabil cel mai profund discurs în România postdecembristă: „România de astăzi nu este o moștenire de la părinții noștri, ci o ţară luată cu împrumut de la copiii noștri”.

1 2 3 4 … 19